„Hei-rup, hei-rup! / Hai, ridiche uriașă, / Te ducem la noi acasă! / Dar ridichii nici nu-i pasă, / Din pământ nu vrea să iasă.”
Cu versurile acestea am tras, cu toții, de ridichea uriașă. Povestea este scurtă și are o structură pe care copiii o prind din prima: fiecare încearcă pe rând, nimeni nu reușește singur, iar rezultatul apare abia atunci când trag toți odată.
Am potrivit povestea cu sezonul, pentru că sfârșitul lui martie aduce primele legume timpurii. Ridichea are avantajul de a fi una dintre puținele legume pe care un copil le poate urmări de la sămânță până în farfurie într-un timp scurt — iar când o scoate singur din pământ, refuzul obișnuit de a gusta ceva nou dispare de la sine.