„Zi și noapte se aude, / Tic-tic, oriunde l-ai pune. / Tot el ne mai arată / Ora să ieșim la joacă.”
Cu ghicitoarea aceasta am început ziua în care am învățat să citim ceasul.
Ceasul este una dintre noțiunile care par simple adultului și sunt, de fapt, greu de prins. Pe același cadran, aceleași douăsprezece cifre înseamnă altceva pentru fiecare dintre cele două ace: „cinci” înseamnă ora cinci pentru unul și douăzeci și cinci de minute pentru celălalt. De aici vine cea mai frecventă confuzie, iar ea nu se lămurește prin repetare, ci prin înțelegerea rolului fiecărui ac.
De aceea am pornit de la ceva concret: ora la care ieșim la joacă. Când ceasul arată un lucru pe care copilul îl așteaptă, cadranul încetează să fie un exercițiu și devine un instrument.